Archive for the Ză niu bighining Category

Rebranding

Posted in Ză niu bighining on Iunie 15, 2009 by Bartholomeu Furtună

Pentru ca nu am ce cacat sa scriu pe doo bloage deodata, incepand de azi, aici vom avea doar fotografie bruta. Daca va mai entereseaza ce debitez pe cale orala au scrisa ma gasiti la Societe Nouveau DaDa.

Anunțuri

cumpar pitic, astept provincia…

Posted in Ză niu bighining with tags , , , , , , , on Ianuarie 16, 2009 by Bartholomeu Furtună

Sta neclintita, chiar daca ma uit fix la ea, parca ar fi de piatra, de gheata, nici un sentiment nu o strafulgera si totusi daca ma uit cu atentie pot observa, destul de usor, ca nu este nici de piatra nici de gheata este de inox, otel inoxidabil, rostfrei, stainless steel sau cum vreti voi sa ii spuneti. Imediat mi-am dat seama ca vine din cetatea lui Herman si dupa cantitatea de cafea depusa pe coada cred ca sta in cana de vreo 2 saptamani, de unde si ignoranta asta.

Si totusi vreau sa se lase cortina, sa fie intuneric, doar o raza de lumina sa traverseze sala intunecata iar din umbra sa apara un pitc ce danseaza gol pusca. Danseaza lasciv ca o „catea” in calduri se taraste pe podeaua neagra, se freaca de bara de otel inoxidabil, rostfrei, stainless steel sau cum vreti voi sa ii spuneti. Altadata aceasta bara spijinea corpuri diafane de „catele” in calduri, acum doar un pitic pervers si dizgratios se mai apropie de ea, in sfarsit inteleg de unde atata ignoranta.

Si mai lipseste ceva din peisaj, lipseste… un picior, un picior dintr`acela ce obisnuia sa se frece lasciv de bara de otel inoxidabil, rostfrei, stainless steel sau cum vreti voi sa ii spuneti. Vreau sa fie un picior si atat nu vreau ochi, nu vreau urechi, nu vreau maini (de parca a mai vazut cineva vre-un picior cu maini) poate ar fi bine sa aiba urechi si creier, doar urechi si creier pentru ca trebuie sa auda cand ii transmit indicatii despre pozitia in care vreau sa isi tina glezna, trebuie sa constientizeze ca pentru a intra maslinele negre si carnoase intre degetele de la picioare nu ar fi bine sa fie incordat… piciorul adica creierul piciorului ar trebui sa transmita acestuia informatia despre pozitia pe care vreau sa o vad.

Si piticul, da piticul vreau sa danseze lasciv, vreau sa se taraie pe podeaua neagra, sa se frece lasciv de bara din otel inoxidabil, rostfrei, stainless steel sau cum vreti voi sa ii spuneti, vreau sa se apropie de piciorul cel cu creier si urechi (ce noroc ca nu are macar un oc sa vada ce dizgratios poate fi un pitic dezbracat) si mai vreau ca piticul sa isi satisfaca foamea ciugulind maslinele cele negre si carnoase ce se afla intre degetele piciorului cu creier si urechi. Piticul va mima o placere orgasmica de fiecare data cand va manca o maslina neagra si carnoasa dintre degetele piciorului cu creier si urechi.

Si daca lipseste piticul? La ce folos un picior chiar si unul cu urechi si creier…

Irealitatea teve

Posted in Ză niu bighining with tags , , , on Februarie 20, 2008 by Bartholomeu Furtună

Luaţi de bagaţi ocu, geana şi sprânceana la ooltimili ştiri de la realitatea:

realitatea1.jpg

No comment… ca de aia puteţ voi comenta bey cetitorilor.

Despre spălături de creere

Posted in Ză niu bighining on Februarie 19, 2008 by Bartholomeu Furtună

Mda… după o paoză benemeritată, iată drajii miei ce primişi pi meil.

Deci luaţi de cetiţi şi savoraţi din aceasta toţi:

„Un nou personaj isi face aparitia tot mai des in peisajul
Bucurestean.
Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la
fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul
din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele
sunt Corporatistele Pitzi.
Daca de corporatistul el stiam de ceva vreme Corporatista Pitzi a aparut
relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si
liberalizarea posibilitatilor de angajare.
Are intre 20-si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care
specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa
fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si
Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece
aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.
Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca
sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte
ochelari cu lentile „antireflexie” ca sa para serioasa. Sta intr-un
apartament inchiriat mai rar cu parintii deoarece vrea sa fie
„independenta”. De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui
corporatist get beget care sa le intretina.
Tot un musai fact este si locul de munca, nu incape indoiala ca o
multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.
Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele
pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii
drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul
training sau internship devin frigide sau incep sa planga si pleaca.
Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca
sa lucreze in domeniul asigurarilor. Cele care raman lucreaza la
Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate.
Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.
La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim iar pe mess sunt
fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza,
flori sau mesaje feministe extreme : „Primavara asta esti minunata, fi
mai buna”. In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy,
Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si
organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec „la o
tzigare”, evident familia este la curent cu tratamentul „inuman” pe care
il practica angajatorul.
Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele
pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a
avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca
3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.
Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe.
Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut.
Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii fiind dependente
de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fitze si
musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati dar
parasiti la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.
Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara
Grecia sau Bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca.
Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii corporatistele de meserie au
in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu
jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.
Corporatistele foarte tinere au si inclinatii delcarate etno dar de fapt
o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi
cu manele. Insa aparentele sunt totul.
Orice corporatista piti trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana
la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta dar altfel flacaul de
la vanzari, fis su shefului, ala cu Passat nici nu o sa se uite la ele
si
o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul
din Gossip.
In ciuda tuturor aparentelor Corporatistele Pitzi nu sunt slabe de inger
devenind chiar feroce cu alte corporatiste pitzi care le calca pe coada.
Ciclul de viata al unei corporatiste piti se opreste in jurul varstei de
30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana
in cea mai inalta treapta a ierarhiei dar de cele mai multe ori din
nefericire, prin clacaj.”

Am încheiat cetatu… Ear comentariile mele consider a fi de prisos.

La cererea fanilor infocati iata ce completari avem a face :

„(ghilimele)rticolul este preluat de pe Rezistenta Urbana si a circulat cu nesimtire pe e-mail. Te rog sa mentionezi undeva sursa originala, pe care ti-o ofer mai jos. Ne-am saturat sa ni se tot plagieze articolul asta!

http://rezistenta.blogspot.com/2007/09/corporate-pitzi.html

Multumesc”(am incheiat citatul)

Sa Scriem frumos

Posted in Ză niu bighining on Februarie 12, 2008 by Bartholomeu Furtună

Curat facand prin meiluri, dragii mei 5 cititori iata ce gasiram:

Hints:

Daca nu ai sunet treci mai departe.

Daca ti se pare naspa ca te caci, pishi, scarpini in fund, intre degetele de la picioare, la oo sau basesti cu cea mai mare caldura si respect va recomand sa spuneti pas.

bashini

P.S.: Cu scuzele de rigoare, dar pentru ca nu am reusit sa extrag aceste diafane sunete din document, rog cei interesati sa dea jos fisierul atasat (curaj este un simplu .doc), cu un simplu clik. Va multumesc si enjoy 😀

S.C. Igiena S.R.L.

Posted in Ză niu bighining on Februarie 12, 2008 by Bartholomeu Furtună

Dintre ale criptei, nu pot să nu îmi împărtăşesc hecspereenţele de viaţa celor 3rei vizitatori al blogului aici de faţa.

Totul începe într-o sâmbătă, ca orice alta sâmbata, când orice om limpede la minte se trezeste la ora doo uşor tulburat după seara precedenta. Acestea fiind spuse, omul nostru se hotărăşte să se tundă, dar unde ar putea executa el această procedură, în condiţiile în care a intrat ultima dată, într-o frizerie, acum mai bine de 3 ani. Se îmbracă omul, puţin cam sumar pentru anotimpul în care ne aflăm, trebuie să recunosc, şi o ia la picior pi la noi pin Pantilimon, să găsească o frizerie. Şi cum mergea omu nostru pe după blocurile gri da peste un coafor, într-un apartament la parterul unui bloc, gri evident, dar având dubii asupra calităţii serviciilor, hotărăşste să mearga mai departe. Şi tot mergând, omul nostru, ce să vază? Să tot vază ca SC IGIENA SRL hegzista, deci fiinţează, şi nu oricum ci în condiţiile în care în incinta acelei unitâţi sunt interzise consumul de alcool şi substanţe stupefiante, dar mai ales în condiţiile în care se folosesc produse Wella.

Acestea fiind spuse, eroul nostru, se aşează la rand. Ca impresii de vacanţă, domnul, nu poate trece cu vederea faptul că deşi se aştepta să fie lovit, la intrare, de un miros puternic de colonie eftina din păcate mirosul era, cum să vă esplic io, era ca atunci când stai lânga un aurolac în metrou. Trecând, şi peste asta, după aproximativ o oră de aşteptat şi nebăgare în seamă, deja începuse să se simtă frustrat, o cocoana, îşi deplasează posteriorul spre distinsul nostru domn şi, atenţie, luaţi loc, mestecănd ciungă, întreabă: „domneavoastră aşteptaţi la tuns?” …” Aaa, nu, ştiţi eu am lăsat plasa pe sârma la lapte, alături, şi mă gândeam sa mă încălzesc puţin aici… evident ca pentru tuns”.

Nu ştim, ce a prins cocoana din cele spuse dar, cu siguranţă, domnul nostru, a înfrant fraţilor, a ajuns la un pas de a se tunde, a făcut un pas mic poentru om dar unul mare pentru omenire, păşind şi urcând, uşor stingher, pe scaunul „electric”. O domniţă, uşor adormita, începe pregătirile pentru marea tunzoare, scuzânduse:

„Vai , dar mă scuzaţi, ştiţi, eu sunt trezită de la ora 5, şi mă gândeam ca nu aşteptaţi la tuns şi am zis să ma odihnesc puţin”

„Nici o problema, domnişoara…”

„Deci… cum doreşte domnul să îl tund?”

„Paiii, sa mă luaţi peste tot cu doiu de la maşina”

„Adicăăăă… să vă iau aşa prin părţi cu doiu şi lăsăm pe mijloc un fel de creastă, sovajaaajjjjjjjjjj, aşa cum se poartă acum?”

„Adicăăă… nu aţi înţeles… peste tot cu doiu…”

„Adicăăă aşaaaaa peste tot … uniform?”

„Da…”

„Dar…ăăăă…sunteţi sigur?”

„100%”

„Bine, dacă ziceţi dumneavoastra… dar ştiţi.. acum se poart…”

„Nu contează ce se poartă, vă rog, peste tot cu doiu”

„Dar… nu credeţi ca e prea scurt?”

„Nu… vă rog frumos să…”

„Aaaaa… bine”

Iar domnul nostru a ajuns cu bine acasă dar nu fără amprenta „perdută la spate” a herstislistei.

Noutăţi

Posted in Ză niu bighining on Februarie 1, 2008 by Bartholomeu Furtună

Ca să încep cu inceputul, pentru că, evident, nu pot să încep cu sfărşitul, deci da, blog este atunci cand scri ca un cretin despre orice cretinitate şi egzistă probabeletatea ca nimeni să nu îţi ceteasca rahaturile.

Ca să motivez acest post, tre sa va spun ca mi-am tras uindous Laiv si vreau sa vad cum ne jucam cu nooa achezeţie. Daca nu am spus, am sa repet deci da, arata bine, e aşia ca un editor de text gen word ceea ce ne place, noo celor doi care tocesc acelasi scaun in acelaşi timp, simultan şi sincron.

gata, atât, se fini, vedeţi mai jos cum arata:

 

blogurolu

 

 

La rividieri