Archive for the riviuz Category

Dead Man

Posted in riviuz with tags , on Martie 24, 2008 by Bartholomeu Furtună

Sa`m fut una ce lene am in mine, da` totusi scriu, scriu pentru ca se nimeri ca un film sa imi fi trezit interesu` sau, mai bine zis, m-a lasat cu neste semne de intrebare. Filmu` cu pritzina se numeste Dead Man.

Asia, acestelea fiind spuse, sa trec la sobeect.

Ce mi-a placut:

Paiiii…. mi`a placut ca este alb/negru, mi`a placut coloana sonora, desi nu as putea`o numi chiar coloana sonora, oricum mi-a placut sunetul de fundal, mi`a placut cum a interpretat Johnny Depp, nu s-a dezmintit (pana acum singura dezamagire legata de Ioni Depp este „Piratii din caraibe”), mi-a placut cum este realizat din punctul de vedere al imaginii, al cadrelor. Mi`a mai placut si ideea de a te initia Nimeni.

Ce nu mi-a placut:

Pai nu mi-au placut unele cadre care sunt prea lungite si, in consecinta, am adormit de cateva ori.

Ce am inteles:

Am inteles ca e vorba despre o initiere, iar in final, plecarea pe mare as compara`o cu trecerea Styxului.

Ce nu am inteles:

Nu sunt sigur de semnificatia primului drum si de caracterele urmaritorilor: unu`i canibal, unu`i negru si unu nu are nimic special in afara de faptul ca vorbeste mult.

Concluzii:

Dupa ce il revad a zecea oara am sa revin cu comentarii 😀

Astept lumina…

Anunțuri

Uichend riviu

Posted in riviuz on Martie 17, 2008 by Bartholomeu Furtună

 

Vineri nu merg la lucru’, am neşte treburi de rezolvat în şi în afara horaşului. Dar nu asta e cel mai important, important a fost căăăăă fuseşi la ROBullshit… ăăă…BlogFest 2008. Ajung la capitală pi la 6 şi la opjumate tre’ să mă întâlnesc cu denisuca la faţa localului. Vă daţi seama că nu călcam acolo decât în împrejurări de maximă necesitate şi cum altă ocaziune de a ne vedea (je cu denisa) nu prea hegzista, am hotărât să merg.

Impresii, chesteuni, mormane şi păreri:

În primu’ rând locaţia, care mie nu îmi crează un sentiment de plăcere, Club Factory sau ceva de genu, în boricu’ capitalei, cu musikă haus, baus, traus, trens, cu nu ştiu ce influenţe – noroc că se auzea în surdină.

Trecând peste coada de la intrare a la American shit… ăăăă style, reuşesc să întru după ce o serie de bloagheri jmekeri se fac că nu văd codălăul şi se bagă în faţă. La poartă se dădea câte una bocată trico, insigna a la caţavencu cu „Blogjob”, una bucată colant (tot a la caţavencu), şi încă una bocată colant de lipit pe pept, frunte sau unde doreşte cleentu ( pozele vor veni într-un leităr edit)şi una bucată bon valoric de o bere becs ca să ajungă la toţi.

Intru, mă aşez la masă cu oamenii fără să ştiu ce vedete am prinpreajmă, în afară de denisuca şi visurât nu mai ştiam pe nimeni. Mai târziu cu vro 10 minute aveam să aflu că a fi bloagher cu trafic de „unici” înseamnă că eşti jmeker, de-a dreptu’ Rocksuperstar ce să mai… Gizăs Craist Superstar. Şi nu ziceam trebile aştia dacă la 10 minute de la aşezarea mea la masă nu tăbărau fanii după autografe, să dea câte o floare de număuita, să facă poze cu vipurile sau să îşi esprime ardoarea cu care îi cetesc ei pe marii blogheri.

Am supravieţuit cam 2 ore poate chiar 3, nu mai stiu hegzact, şi asta doar pentru că era colega pin zonă şi încă un gadjo care venise din aceeaşi cauză din care venisem şi eu, doar că omu venise să se vadă cu visurât.

Pe scurt…

Păiiiiii un mare bulşit cu aere de vedete, de „le ştiu eu pe toate”, de hai să ne rupem în figuri, hai să facem mişto de bloagherii fără pre mulţi „unici”, de dat autografe, de făcut poze cu greucenii, de emokizi, de corporatişti care dau tricoiuri (şi mai sunt şi mândrii de ei ca se lasă spălaţi pe creer) şi lista râmăne deschisă… aşiaaaa si eria să uit de Gramos sau cum l’o chema, pe care nu po să îl înghit nici cu un kil de lămâie, si nu pentru că e greţos ci pentru că lasă un iz de aurolac în urmă. Într-o altă viaţă mi-aş dori să îi aplic schema „American History X”. 😉

Dar făcând abstracţiune de tot puroiul de care v-am pove mai sus, am avut parte şi de neşte guri de aer curat care au constat în revederea cu denisa, schimbat câteva vorbe cu visurat si batjocura făcută cu mr. doomâini de bloagherii adevăraţi. Aaaaaa era să uit de cel mai simpatic personaj din sala de mese: Mufică.

Endofstory

După Robulshit am fo în barfly unde am adormit pe o băncuţă… şi nu de martalog ci de obosală maică… nu mai am optuşpe ani să perd nopţile aiurea sau probabel din cauză că încă nu ereiam refăcut după incendiarul uicehnd precedent. 😉

Despre sâmbătă şi duminică nu am mare lucru’ de zâs – nimik extraordinar – sâmbătă Pe Baricade pân’ pe la unu jumate după care somn şi duminică somn pân’ la prânz, clătite, meil, somn.