Arhivă pentru Februarie, 2008

Mintea mea în gândul ei…

Posted in iubire si căcat with tags , , , , , , on Februarie 28, 2008 by Bartholomeu Furtună

2:30… hmmm… ce dracu fac, mă plicti… ia uite şi la asta, ce dracu o vrea? Aaaa, vrea cu domnul Titus, oare ştie ca nu are vreme Titi să vorbească cu ea? Şi dacă nu ştie ce, las’o să’l aştepte. Ia uite îşi bagă nasu’n monitoru’ meu, de ce ? aşa stai jos şi aşteapta… mult şi bine. Ce o fii şi în capu lu’ Titi, vorbeşte cu ea? Sabrina?!… ce nume, cum să te cheme Sabrina, parcă e nume de star porno… la dracu iar s’a blocat râşniţa asta, şi zicea ăştia că e bună… la dracu cu tehnologia asta. Da Vasilica ce face? E nervoasă, o fi pe stop? Aaaaa… nu, nu e pe stop, doar e nervoasa pe viaţa, pe lume, pe ce vrea ea… O mai fii ceai? nu mai este, la dracu, nimic nu merge bine azi… şi imi parea a fi o zi buna, începuse bine, de dimineaţă, o fii marţi? Nuuuu, e miercuri… Ce bine zicea Lungu’ să’m bag pula dacă anu’ ăsta nu e cel mai mişto, 1 martie cade sâmbăta, 8 martie tot aşa sâmbătă sau duminică… Ce mizerie ascult? Buena Vista? Se potriveşte cu vremea de afara, da’ parcă nu sunt in dă mud, la dracu a sărit la populare, ce o fii azi? O fii marţi, aaa nu, nu e marţi e miercuri, atunci de ce? De ce sare uinampu de la buena vista la populare? şi de unde am muzikie populara în calculator? Pleacă? Să’i fie de bine … Ia uite ce imbecili şi ăştia de la Ziua, cum dracu nu ştiu că „Prânzul dezgolit” e scris de W.B.? şi in 3 ani de cand e articolu’ asta nu a sesizat nimeni? În ce ţară trăim, cre’că la fata de la pagina 5 sunt mai multe comentarii şi observaţii… da clar nici nu mă aşteptam să fie altfel… Oare la cât plec acasă? Plec la 5 să am vreme de mers pe jos, că’i fain afară. Ce imbecil… auz ce să caute grotescu’n artă, dă’te pe pustiu, nu ştii nimic… încă unu’? câte tatuaje’şi face şi ăsta e nebun, 2 bulione? eftin ca braga… poate`m fac şi io unu.. da pe spate… o bufniţă?! oare cum o fi? Da n’o să’nţeleagă nimeni nimic… sau poate ceva mai grotesc… ce dracu… văd io… e mişto afară şi totuşi e un oraş de căcat, da clar oraşu ăsta e de căcat şi când ploo şi când ninge, şi când e soare şi oricând vrea el.. de CÂCAT… stai… ce dracu doar nu mă apuca iar depresiile urbane? Nu, n’are cum asta e prima impresie şi se pare că nu e altceva decât să fiu constant… Chiar că veni vorba da nişte căcat când mai prestez şi io, ce gust o mai avea? cat mai rezist? 7 frunze? sau 8? Cât o fii ceasu? şi treisunu??????? doo??????

Leapşa n`am ce face

Posted in leapsa with tags , , , , , , , , on Februarie 25, 2008 by Bartholomeu Furtună

80…90…Sutaaaaaaaaaaa, cine nu`i gata îl iau cu lopataaaaa.

Aşaaa… primişi şi io leapşa (di la Anca), e cuuuu, cu ce? păi cu mâncare: ce îmi place? Orice vine de la zei… doar sunt gurmand… Nu prea ştiu eu cum e cu leapşa asta dar să videm… o ieşi ceva, n`o ieşi nimik…

Păi… mâncare preferată… greu de zis e ca şi cum ar trebui să „zi mă animalule tot ce ştii…”

Aşia:

Ce îmi place să gătesc şi evident să mănânc : îmi placeeeeeee să fac pui în pungă magică condimentat sau cu erburi mediteraneene evident personalizat cu neşte mere şi morcovi aruncaţi în scrâbă printre copănele şi aripioare, oare mai trebuieşte spus CĂ CArnea este împănată cu ostoroi? neeeeeee e de înţeles, dar gata, Le Chef nu îşi mai dezvăluie secretele coolinare. Ce ămi mai place… păi păstrăvi la cuptior scăldaţi în sos de vin (asta nu vă mai spun ce şi cum), ficuţi de pasăre înecati în mujdei cu smântână … şi lista rămâne deschisă, că pot să vă povestesc până mâine cum stă treaba în domeniu 😀 Doar sunt Le Chef, cine ştie poate confirma 😀

Pe lângă ce gatesc io mai prefer aşia:

În Timişoara – Taverna Sârbului cu neşte nebunii de oaie la cuptior care nu mai reţin cum se numesc.

În Braşov – La Bella Musica au o ciorbă de fasole`n pâine de mor şi pretinii şi dujmanii, şi Cristos coboară pe pământ să mai mănâce acolo.

În Sighişoara – la, drac mai ştie cum se numeşte cârciuma, da sigur găsiţi şi la Hotel Corona: platou ţărănesc în care însuşi Zeus aruncă mizilicurile`n el.

În Buzău la Taverna nu mai ştiu cui iar un platoo ţărănesc cu ciorbă `n pâine dar nu le bate nici pe cel de la Sighi, nici din Braşov.

Pi Litoral se ştie La Şoni, La Mitocanu, tot ce doriţi la porţii porceşti, iar peştele este ars pe grătar chiar de Neptun. În 2 mai la Micul Golf vă recomand borşu de peşte, icrele care chiar sunt din peşti (nu ştiam că egzistă şi aşa ceva), iar Chefalul …Chefal Rulzzz.

Ce să vă mai zic io voo drajii miei că trebuie să ating un subiect atât de sensibil pentru inima mea…

Mda uitai de Bucureşti, în Bucureşti, pe lângă Taverna Sârbului, vă recomand Rossetya unde au un platou cu brânzeturi de moare francezu`. Şi evident, în nopţile tulburi ajunse către dimineaţă, vă recomand să mergeţi în regie, că e non stop la Shorley sau Pui de Urs, unde mâncarea e acceptabilă, sau aşa cred, nu îmi amintesc bine, dar.. da cred că e bună totuşi. Este greu prin aburi de alcool să îţi aminteşti unele trebi…

Şi gata că nu mai termin până mâine.

Acu cin` să fie, cin` să fie… păi să fie Denisoiu 😀 Muahahahahaha

Irealitatea teve

Posted in Ză niu bighining with tags , , , on Februarie 20, 2008 by Bartholomeu Furtună

Luaţi de bagaţi ocu, geana şi sprânceana la ooltimili ştiri de la realitatea:

realitatea1.jpg

No comment… ca de aia puteţ voi comenta bey cetitorilor.

Despre spălături de creere

Posted in Ză niu bighining on Februarie 19, 2008 by Bartholomeu Furtună

Mda… după o paoză benemeritată, iată drajii miei ce primişi pi meil.

Deci luaţi de cetiţi şi savoraţi din aceasta toţi:

„Un nou personaj isi face aparitia tot mai des in peisajul
Bucurestean.
Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la
fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul
din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele
sunt Corporatistele Pitzi.
Daca de corporatistul el stiam de ceva vreme Corporatista Pitzi a aparut
relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si
liberalizarea posibilitatilor de angajare.
Are intre 20-si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care
specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa
fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si
Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece
aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.
Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca
sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte
ochelari cu lentile „antireflexie” ca sa para serioasa. Sta intr-un
apartament inchiriat mai rar cu parintii deoarece vrea sa fie
„independenta”. De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui
corporatist get beget care sa le intretina.
Tot un musai fact este si locul de munca, nu incape indoiala ca o
multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.
Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele
pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii
drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul
training sau internship devin frigide sau incep sa planga si pleaca.
Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca
sa lucreze in domeniul asigurarilor. Cele care raman lucreaza la
Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate.
Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.
La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim iar pe mess sunt
fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza,
flori sau mesaje feministe extreme : „Primavara asta esti minunata, fi
mai buna”. In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy,
Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si
organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec „la o
tzigare”, evident familia este la curent cu tratamentul „inuman” pe care
il practica angajatorul.
Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele
pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a
avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca
3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.
Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe.
Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut.
Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii fiind dependente
de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fitze si
musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati dar
parasiti la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.
Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara
Grecia sau Bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca.
Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii corporatistele de meserie au
in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu
jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.
Corporatistele foarte tinere au si inclinatii delcarate etno dar de fapt
o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi
cu manele. Insa aparentele sunt totul.
Orice corporatista piti trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana
la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta dar altfel flacaul de
la vanzari, fis su shefului, ala cu Passat nici nu o sa se uite la ele
si
o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul
din Gossip.
In ciuda tuturor aparentelor Corporatistele Pitzi nu sunt slabe de inger
devenind chiar feroce cu alte corporatiste pitzi care le calca pe coada.
Ciclul de viata al unei corporatiste piti se opreste in jurul varstei de
30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana
in cea mai inalta treapta a ierarhiei dar de cele mai multe ori din
nefericire, prin clacaj.”

Am încheiat cetatu… Ear comentariile mele consider a fi de prisos.

La cererea fanilor infocati iata ce completari avem a face :

„(ghilimele)rticolul este preluat de pe Rezistenta Urbana si a circulat cu nesimtire pe e-mail. Te rog sa mentionezi undeva sursa originala, pe care ti-o ofer mai jos. Ne-am saturat sa ni se tot plagieze articolul asta!

http://rezistenta.blogspot.com/2007/09/corporate-pitzi.html

Multumesc”(am incheiat citatul)

Ballentine’s Dei

Posted in iubire si căcat with tags , , , , on Februarie 14, 2008 by Bartholomeu Furtună

M-am hotărât ca de azi să deschid o noo secţiune a menunatului, aici de faţă, blog şi anume „Iubire şi căcat” să nu mai zică, ştim noi cine, că nu screem despre iubire şi mai ales despre căcat.

Şi drajii miei cred că nu egzistă o zi mai bună ca azi să vorbim despre cele mai sus amintite. Această menunată zi de 14 ale lu’ fevroaree, zi în care iubirea şi căcatul se întrepătrund, această zi în care proletaru’ nu’ş bate nevasta ci vine cu o sticla de leqoooor în dinţi, zi în care bărbaţii adevaraţi nu se mai uită la meciuri ci la filme siropoase cu final fericit.

Trebuie să vă mărturisesc că în fiecare an aştept cu sufletul la pu… ăăăă la gură această benecoovântată zi. Azi este o zi în care băeţii devin nişte finuţi, de egzemplu azi promit să nu mă scarpin în fund, nici la oo, nici nu am să îmi miros ciorapii după ce mă descalţ, nu am sa ragai, nu am să mă băşesc, am să beau vişinată cu fetele în loc să beau bere cu porcii aia şi o să imi pun chiloţii ăia buni cu care merg la biserică.

Ce păcat că toate lucrurile frumose ţin atât de puţin, uite deja a trecut jumătate de zi, şi când mă gândesc ca trebuie să aştept incă un an să ma pot răsfâţa din nou cu soaps, liqoruri fine şi trandafiri.

Am şi un mesaj pentru Balentin, cum ar zice artistu’: „Daaaa, Daaaa Sugi pula de ziua taaaaaa”

P.S.: M’am hotărât… daca îi prind pe balentin, pe moş crăciun, moş nicolae, zâna măseluţă, moş ene sau epuraş le rup picoarele.

Sa Scriem frumos

Posted in Ză niu bighining on Februarie 12, 2008 by Bartholomeu Furtună

Curat facand prin meiluri, dragii mei 5 cititori iata ce gasiram:

Hints:

Daca nu ai sunet treci mai departe.

Daca ti se pare naspa ca te caci, pishi, scarpini in fund, intre degetele de la picioare, la oo sau basesti cu cea mai mare caldura si respect va recomand sa spuneti pas.

bashini

P.S.: Cu scuzele de rigoare, dar pentru ca nu am reusit sa extrag aceste diafane sunete din document, rog cei interesati sa dea jos fisierul atasat (curaj este un simplu .doc), cu un simplu clik. Va multumesc si enjoy 😀

S.C. Igiena S.R.L.

Posted in Ză niu bighining on Februarie 12, 2008 by Bartholomeu Furtună

Dintre ale criptei, nu pot să nu îmi împărtăşesc hecspereenţele de viaţa celor 3rei vizitatori al blogului aici de faţa.

Totul începe într-o sâmbătă, ca orice alta sâmbata, când orice om limpede la minte se trezeste la ora doo uşor tulburat după seara precedenta. Acestea fiind spuse, omul nostru se hotărăşte să se tundă, dar unde ar putea executa el această procedură, în condiţiile în care a intrat ultima dată, într-o frizerie, acum mai bine de 3 ani. Se îmbracă omul, puţin cam sumar pentru anotimpul în care ne aflăm, trebuie să recunosc, şi o ia la picior pi la noi pin Pantilimon, să găsească o frizerie. Şi cum mergea omu nostru pe după blocurile gri da peste un coafor, într-un apartament la parterul unui bloc, gri evident, dar având dubii asupra calităţii serviciilor, hotărăşste să mearga mai departe. Şi tot mergând, omul nostru, ce să vază? Să tot vază ca SC IGIENA SRL hegzista, deci fiinţează, şi nu oricum ci în condiţiile în care în incinta acelei unitâţi sunt interzise consumul de alcool şi substanţe stupefiante, dar mai ales în condiţiile în care se folosesc produse Wella.

Acestea fiind spuse, eroul nostru, se aşează la rand. Ca impresii de vacanţă, domnul, nu poate trece cu vederea faptul că deşi se aştepta să fie lovit, la intrare, de un miros puternic de colonie eftina din păcate mirosul era, cum să vă esplic io, era ca atunci când stai lânga un aurolac în metrou. Trecând, şi peste asta, după aproximativ o oră de aşteptat şi nebăgare în seamă, deja începuse să se simtă frustrat, o cocoana, îşi deplasează posteriorul spre distinsul nostru domn şi, atenţie, luaţi loc, mestecănd ciungă, întreabă: „domneavoastră aşteptaţi la tuns?” …” Aaa, nu, ştiţi eu am lăsat plasa pe sârma la lapte, alături, şi mă gândeam sa mă încălzesc puţin aici… evident ca pentru tuns”.

Nu ştim, ce a prins cocoana din cele spuse dar, cu siguranţă, domnul nostru, a înfrant fraţilor, a ajuns la un pas de a se tunde, a făcut un pas mic poentru om dar unul mare pentru omenire, păşind şi urcând, uşor stingher, pe scaunul „electric”. O domniţă, uşor adormita, începe pregătirile pentru marea tunzoare, scuzânduse:

„Vai , dar mă scuzaţi, ştiţi, eu sunt trezită de la ora 5, şi mă gândeam ca nu aşteptaţi la tuns şi am zis să ma odihnesc puţin”

„Nici o problema, domnişoara…”

„Deci… cum doreşte domnul să îl tund?”

„Paiii, sa mă luaţi peste tot cu doiu de la maşina”

„Adicăăăă… să vă iau aşa prin părţi cu doiu şi lăsăm pe mijloc un fel de creastă, sovajaaajjjjjjjjjj, aşa cum se poartă acum?”

„Adicăăă… nu aţi înţeles… peste tot cu doiu…”

„Adicăăă aşaaaaa peste tot … uniform?”

„Da…”

„Dar…ăăăă…sunteţi sigur?”

„100%”

„Bine, dacă ziceţi dumneavoastra… dar ştiţi.. acum se poart…”

„Nu contează ce se poartă, vă rog, peste tot cu doiu”

„Dar… nu credeţi ca e prea scurt?”

„Nu… vă rog frumos să…”

„Aaaaa… bine”

Iar domnul nostru a ajuns cu bine acasă dar nu fără amprenta „perdută la spate” a herstislistei.